Metanoia

3 decembrie 2008


De ce sunt triste

cntecele,

filosofule?

Desigur,

pentru c? trec!

Dar nu ?tii c?
frumuse?ea

e a celor ce trec?

Nu e a?a, zic.

Ceea ce trece

e doar frumos.

Ceea ce r?mne

e sublim. 

R?mne? Ce r?mne?

Iubirea, zic.

Dar, nu oricare!

  


Si daca…

29 septembrie 2008


ntr-o lume n care
nu ar exista lumina
ar fi  nsa posibil ca
un om s? se ntrebe:
?i dac? totu?i…?
?i a?a, ar ncepe
s? caute…

Si-am incalecat pe-o sa…

7 iunie 2008

 Glitter Graphics

 
Motto: "Viata e o tragedie pentru cel care simte, si o comedie pentru cel care gandeste."
 - La Bruyere -
 
Asa sfarsesc toate povestile care se respecta! Fie ca se termina cu bine, sau nu, asta e "schema"!
Exista cateva asemenea puncte "schematice" intr-o poveste, care o determina sa fie, sau sa ramana, poveste! Cum ar fi, bunaoara, personajele! Exista intotdeauna o Ileana Cosanzeana, un Fat-Frumos, si unul sau mai multi zmei. (Indiferent ce nume ar purta aceste personaje!) In secundar, mai exista un cal nazdravan (sau un alt sfatuitor fantastic), si cateva personaje "de fundal", cum ar fi – parintii protagonistilor, si personaje fabuloase intalnite pe parcurs – zgripturoaice, vrajitoare,etc.
Asta, in ceea ce priveste personajele! Dar, si in derularea actiunii exista cateva "scheme" – sau, mai bine le-am numi motive folclorice -  dintre care nelipsite sunt incercarile si dificultatile intampinate de cei doi protagonisti pana a se (re) gasi! (Probe ale abilitatilor lui Fat-Frumos, lupte cu zmeii, intorsaturi de situatii, etc.)
Totusi, "motivul" final este, in majoritatea cazurilor, happy-end-ul! De aici si expresia: " e ca-n povesti"!

 Ei, pana aici a fost vorba de povestile clasice, adica, povestile-povesti! Insa, in povestile moderne, intervin subtile variatii…Probabil ca asa e omul modern, inclinat sa schimbe, sa "amelioreze" totul, pentru a se arata mai inteligent si mai altfel  decat stramosii sai!
O prima schimbare, esentiala, ar interveni in ceea ce priveste rolurile protagonistilor. In fapt, nu se mai stie exact care e Fat-Frumos, si care Ileana! Nu in mod fizic, fireste, dar psihologic, intalnim multe Ilene cu suflet de barbat (adica, avand calitatile masculine necesare: vointa, hotarare, inteligenta, chiar spirit combativ), si multi Feti-Frumosi cu suflet de Ileana! ( Visatori, nehotarati, depresivi, lasandu-se "rapiti" de diferiti zmei, sau zmeoaice…)
Ca o consecinta a acestei stari de lucruri, putem trece usor la schimbarile intervenite in desfasurarea actiunii. Dupa cum am mai spus, in zilele noastre Fetii-Frumosi se mai lasa uneori rapiti de zmei, se mai inchid prin castele inaccesibile…Iar Ilenele sunt nevoite (pentru a nu perturba de tot cursul povestii!) sa treaca ele-insele prin toate incercarile (lupte cu zmei, cu zgripturoaice, cu vrajitoare rele), sa strabata paduri dese, si vai adanci, pentru a ajunge sa ii elibereze pe pretiosii protagonisti masculini! Care, in final (asa, ca o cireasa de pe tort!), le-ar mai putea pretinde sa  indeplineasca si alte conditii, pentru a se dovedi la inaltime! Una dintre ele ar putea fi chiar lupta cu zmeii lor interiori…
Ei, si dupa toate astea…desigur ca urmeaza happy-end-ul! veti spune. Gresit! Adica, urmeaza, dar nu intotdeauna! Si aici omul modern a introdus o "variatie": uneori e happy-end, alteori, nu…Depinde de multe lucruri…nu are rost sa le mai enumeram, ca iese o alta poveste!

 
Ei, si-asa, am incalecat (oricum) pe o sa…
Si…totusi, cand ne cer copilasii, ar fi bine sa le istorisim o poveste "clasica"! Nu de alta, dar sa nu adoarma cu mintile "incalcite" in ganduri, incercand sa desluseasca cine e Fatul, si cine Ileana, si…"auzi, mami, da`cum s-a terminat, de fapt, povestea?" "Lasa ca-ti spun altadata, ca acum e tarziu!"
 
End. Happy, sau  nu…
 
Sau, nu e nici macar end? 

  

Haiku (oarecum) hibernal

20 ianuarie 2008

  

 

Printre ramuri
Un  bulg?re de soare, timid.
Prim?vara  iernii…

Uneori

27 decembrie 2007

 
Uneori,
atunci cnd a?tep?i zorile,
vezi c? acela era, de fapt,
amurgul…
E foarte u?or s? te n?eli,
culorile sunt acelea?i!
Uneori, 
izvorul t?nit din stnc?,
ntlne?te n calea sa 
ml ?i frunze moarte,
n loc de
netede pietre de ru…
E greu de spus,
de la nceput,
pe unde va curge un izvor,
chiar dac? e de munte!
Uneori,
a?teptnd ziua de mine,
n?elegi c?, de fapt,
nu exist? mine,
ci doar azi, acum
etern ACUM… 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X